11 septembrie. Cineva își amintește evenimentele din Statele Unite și exprimă condoleanțe poporului american, iar undeva în Moldova, departe de America, președintele țării îi acordă cel mai înalt premiu de stat, ordinul Gloria Muncii, președintelui Federației Moldovenești de Fotbal, Leonid Oleinicenco.
Acest eveniment este acoperit pe larg de toată mass-media, inclusiv de site-ul oficial al FMF, pe care, pe 11 septembrie, au apărut mai multe fotografii de la ceremonia de premiere.
S-ar părea că nu este nimic de reproșat: președintele a acordat ordine și medalii nu numai lui Leonid Oleinicenco, ci și multor alte personalități, în special medicilor. Altceva ridică câteva semne de întrebare.
La 11 septembrie, Ivan Stepanovici Caras, fotbalist sovietic și antrenor de fotbal moldovenesc, își sărbătorește cei 70 de ani. Și ar fi logic ca Federația de fotbal să îl nominalizeze pe Ivan Caras pentru înaltul premiu de stat, dar …
Să facem o mică excursie prin istorie:
Ivan Caras și-a petrecut cea mai mare parte a carierei de jucător la “Nistru” (astăzi “Zimbru”). El și-a început cariera de jucător în 1971 cu “Nistru”, clubul purtând denumirea pe atunci “Moldova”. În primele trei sezoane, echipa lui Caras a jucat în prima ligă, iar în 1973 clubul a ocupat locul doi în turneu și a ajuns în elita fotbalului sovietic. În 1974, Caras a debutat în Liga Superioară a URSS și în total a jucat cinci meciuri în sezon.
Caras s-a retras în 1986 cu 376 de meciuri în spate și 26 de goluri pentru “Nistru”.
El s-a remarcat prin șuturi puternice la distanță, marcate adesea din lovituri libere. În meciul din Cupa URSS din 1984 „Nistru” – „Dynamo” Kiev (2:4) a marcat ambele goluri împotriva lui Victor Ceanov.
În 1990, Caras a devenit antrenorul echipei “Dynamo” Bender și a ajutat clubul să intre în Liga a II-a a URSS. În 1991 a preluat conducerea fostului său club “Zimbru”, iar apoi a antrenat naționala Moldovei timp de șase ani, cu pauze nesemnificative. Mai târziu a antrenat cluburi precum “Tiraspol”, “Agro”, “Nistru Otaci”, “Sporting Chișinău” și “Politechnica Chișinău”.
Deci, aici am vrut să ajungem. Apare întrebarea, nu ar fi mai logic ca în legătură cu un eveniment semnificativ – cea de-a 70-a aniversare și, luând în considerare toate serviciile lui Ivan Caras oferite țării, să i se ofere anume lui cel mai înalt premiu de stat, dacă tot vorbim despre realizări în fotbal?
Nu noi decidem. Probabil, conducerea țării știe mai bine, însă alegerea președintelui sfidează logica. Poate că Igor Dodon pur și simplu nu a avut timp să abordeze în mod serios alegerea unui candidat pentru cel mai înalt premiu și nu a fost nimeni care să-l sfătuiască.
În orice caz, pentru doi eroi ai articolului nostru astăzi au avut loc evenimente semnificative, fapt cu care îi felicităm pe domnul Oleinicenco și pe domnul Caras.
