Fostul fundaș al naționalei Moldovei și al echipei „Zimbru” Chișinău, Ghenadie Olexici, este extrem de discret și s-a ferit tot timpul să acorde interviuri. Așa era când îmbrăca tricoul echipei naționale, așa este și acum. Fostul internațional moldovean locuiește acum la Odesa, Ucraina, unde și-a înființat propriul club de fotbal pentru copii și tineret „Sporting”, și s-a lăsat convins cu greu să ne răspundă la întrebări.
Într-un interviu acordat în exclusivitate Ziarul Național, Olexici a povestit de ce a și-a încheiat cariera la 32 de ani și cu ce se ocupă acum, dar cum își vede, de la Odesa, fotbalul moldovenesc. Acesta s-a referit și la alegerile pentru șefia Federației Moldovenești de Fotbal (FMF), pe care le consideră un moment de cotitură – “a fi sau a nu fi” pentru fotbalul moldovenesc.
– Ghenadie, ultima echipă la care ați evoluat a fost “Milsami” Orhei. Dacă îmi amintesc bine, ați jucat pentru această echipă în 2010, iar după prima jumătate ați plecat. Ce s-a întâmplat, de ce ați pus ghetele în cui la doar 32 de ani.
– După perioada la “Milsami”, nu am mai avut oferte. Clubul din Orhei mi-a propus să rămân după prima jumătate a sezonului, dar în condiții financiare diferite. Nu era ceea la ce mă așteptam. Familia mea era la Odessa la acel moment. Astfel a trebuit să fac atunci o alegere: să fiu alături de familie sau cariera. În condițiile în care salariul nu era atât de mare, am decis să-mi închei cariera devreme. Țin să menționez că nu am avut careva probleme de sănătate.
– Spuneți-ne, vă rog, cu ce vă ocupați în acest moment?
– Am propriul club de fotbal pentru copii “Sporting”, care a fost fondat în 2015. Lucrez ca antrenor la clubul finanțat tot de mine. Am început în condiții foarte grele, dar ușor, ușor am reușit să ne dezvoltăm. Antrenăm aproximativ 50 de băieți născuți în 2004, 2005, 2006, 2007, 2009, 2010, 2013 și 2014. Sincer să fiu, a fost greu să duc această povară de unul singur și am mai găsit doi tineri asistenți, pe care îi „perfecționez” după rigorile mele.
– Nu ați avut oferte de lucru în fotbalul moldovenesc?
– Nu m-a sunat nimeni. În primul rând, prietenii mei știu că m-am stabilit la Odesa. În al doilea rând, am doar licența B. Multe federații de fotbal acordă licențe A și B persoanelor care au jucat pentru echipele lor naționale și în ligile majore. Adică, ei nu își încep activitățile de antrenor cu licența C, așa cum mi s-a întâmplat mie. , dar direct cu licența A.
Cu aceeași licență poți activa la orice echipă din ligile superioare. Ceea ce se întâmplă la noi (în R. Moldova) ridică mari semne de întrebare. Am vrut să-mi continui studiile la FMF, dar toate planurile au mi-au dat peste cap de pandemie. Pentru a lucra în fotbalul moldovenesc, componenta financiară este foarte importantă. Din păcate, în țara noastră sunt foarte puține cluburi bine-merci din acest punct de vedere.
– Când ați urmărit ultima oară un meci din Divizia Națională?
– Nu urmăresc jocurile din campionatul interni. Mă uit mai mult la rezumatele înregistrate. Desigur, nivelul este foarte scăzut, prost. Jucătorii de fotbal fac greșeli grosolane și care, pur și simplu, nu au nicio explicație. Toată lumea înțelege foarte bine acest lucru.
– Nici echipa națională a R. Moldovei nu ne bucură cu rezultate…
– Poți schimba antrenorii la nesfârșit, dar puține lucrurile se vor schimba. De exemplu, Alexandru Spiridon este cumva un specialist necalificat? Chiar și el nu a putut ajuta echipa națională. Totul începe cu fotbalul pentru copii. Este important ca antrenorii să aibă experiența și abilitățile necesare. Luați, de exemplu, generația noastră. Băieții au jucat la un nivel bun și cunosc bine fotbalul. Oare nu pot fi aceștia implicați în procesul de pregătire a tinerilor?
Un alt aspect al acestei probleme e că nu avem continuitate între generații. Când am făcut pasul de la “Zimbru-2” la prima echipă a clubului, am găsit acolo jucători cu experiență precum Radu Rebeja, Ion Testemițanu, Sergiu Epureanu, Denis Romanenco. Fiind foarte tânăr, am avut de învățat foarte mult de la băieții mai experimentați.
Mergem mai departe. Condițiile de lucru. Terenuri de mini-fotbal au fost instalate în toată R. Moldova. De ce nu sunt construite terenuri la dimensiuni standard? Sunt de acord cu Andrian Sosnovschi, care a spus că unii copii nu pot efectua o pasă lungă, deoarece sunt obișnuiți cu „cutiile” în care nu se folosește acest element de joc.
– Ați pomenit despre cei de la care ați învățat multe lucruri… Ați auzit că Radu Rebeja și-a anunțat candidatura pentru șefia FMF?
– Am fost bucuros la auzul acestei vești, pentru că Radu este un om de fotbal. Pe lângă cariera sa sportivă de succes, el are abilități organizatorice, ceea ce reprezintă un avantaj imens. Prin acțiunile sale, Rebeja își atinge mereu obiectivele. Recent a deschis o academie, o premieră pentru R. Moldova. La asta ar trebui să tindem!
– Credeți că membrii afiliați ai federației, care vor alege un președinte la sfârșitul lunii ianuarie 2021, îi vor sprijini pentru a schimba lucrurile în fotbalul moldovenesc?
– Nu pot să răspund pentru toți și nici măcar nu-i cunosc pe cei cu drept de vot delegați la Congresul FMF. Totuși, acești oameni, dacă le pasă de viitorul fotbalului moldovenesc, trebuie să înțeleagă că a venit timpul să schimbăm lucrurile. E cel mai oportun moment să stopăm degradarea fotbalului moldovenesc. Rezultatele vorbesc de la sine. Dacă nu au fost înregistrate rezultate bune de mult timp, înseamnă că se merge pe calea greșită. Astfel, este necesar să se facă reforme la nivelul conducerii FMF.
Vă mai spun un argument în favoarea lui Rebeja. Mi-a plăcut ideea lui Radu Rebeja de a promova un proiect de lege privind sponsorizarea diverselor sporturi de către antreprenori. În acest caz, oamenii de afaceri moldoveni vor fi interesați să investească în sport, fiind scutiți de plata unor impozite. Dacă această lege va fi adoptată, va fi un mare impuls pentru dezvoltarea sportului. Este imposibil să atingi obiective, iar în același timp să te bazezi pe entuziasm. În sport, în special în fotbal, este nevoie de banii, de investiții. Doar așa poți obține rezultate.
