Florin Motroc este unul dintre primii legionari din istoria clubului “Sheriff”. Mijlocașul român s-a alăturat echipei în 1998, când “viespele” și-au făcut drum spre Divizia Națională. Jucătorul s-a mutat la clubul din Tiraspol, venind din “Farul” Constanța.
La momentul sosirii sale la „Sheriff”, Motroc avea 30 de ani. Avea pe atunci peste 200 de apariții în Premier League din România, jucând la “Sportul Studențesc” (București), “Argeș” (Pitești), “Selena” (Bacău), “Ceahlăul” (Piatra Neamț) și “Rapid” (București).
Într-un interviu exclusiv pentru www.scor.md, Florin a vorbit despre aflarea sa într-o echipă nouă și a abordat subiectul despre președintele clubului, Victor Gușan.
În prima parte a interviului, veți afla următoarele:
– cum a ajuns fotbalistul român în campionatul Moldovei
– impresia asupra întâlnirii cu Victor Gușan
– nivelul campionatului Moldovei și relația cu Serghei Rogaciov
– Domnule Motroc, vă rugăm să ne povestiți cum ați ajuns la “Sheriff”?
– Victor Gușan urmărea meciurile lui “Farul”. Din câte știu, venea personal la jocurile din Constanța. La acea vreme, președintele “Sheriff” avea un contact direct cu agentul meu Giovanni Becali.
La sfârșitul sezonului, am avut două oferte de la alte cluburi, dar am fost atras de opțiunea din partea clubului “Sheriff”. La început m-am cam speriat, pentru că am auzit că exista un conflict militar în acea regiune. Înainte de asta, Giovanni Becali a spus că clubul de la Tiraspol este interesat de mine și de Marian Aliuță.
Am decis să vin pentru 2 zile și să aflu personal despre planurile domnului Gușan.
– Cum vi s-a părut Transnistria?
– M-am speriat când am văzut echipamente și arme militare. M-au cazat într-un cămin, care se afla lângă stadionul orașului. Studenții locuiau la primele două sau trei etaje, iar echipa era cazată la ultimul etaj. Conform regulilor, după ora 20:00 nu ni se permitea să părăsim căminul. Din păcate, Tiraspolul mi-a lăsat o impresie deprimantă. Oamenii trăiau foarte sărac. Din câte am auzit, la acel moment, salariile lunare erau în jur de 20 de dolari.
Dacă e să evaluăm condițiile create pentru noi, atunci pot spune că au fost fantastice! Astfel mi-am dat seama că clubul are obiective înalte.
– Cum v-a întâlnit președintele de la “Sheriff”?
– După mine a venit un jeep negru și am mers la oficiul “Sheriff”. Clădirea era bine păzită. Victor Gușan a spus că urmărea performanțele mele și ale lui Marian Aliuță. Potrivit acestuia, în jurul nostru, el a vrut să creeze o echipă eficientă care să poată juca în Liga Campionilor peste 3 ani.
Am fost foarte surprins și chiar am râs, pentru că nu-mi venea să cred ceea ce auzeam. Mai târziu mi-am dat seama cât de serioase erau intențiile și planurile sale, fapt pentru care îl respect foarte mult pe domnul Gușan.
Mi-a făcut o impresie care greu poate fi schimbată. Președintele purta întotdeauna o armă cu el și era întotdeauna însoțit de 4-5 jeep-uri negre. Pot afirma că culoarea lui preferată este negru.
– În ce limbă vorbeați?
– Ne ajutau mereu cu traducerea. Mi se pare că președintele clubului de la Tiraspol știa limba română, dar nu a vrut să o vorbească. Era clar că mă înțelegea. Am convenit rapid asupra unui contract de 3 ani. Victor Gușan a pus pe masă salariul anual, care era destinat mie și lui Aliuță. I-am explicat că nu pot transporta întreaga sumă cu avionul.
– Despre ce sumă vorbim?
– Nu pot să o divulg. Permiteți-mi să spun așa: a trebuit să joc 4-5 ani în România pentru a câștiga ceea ce am obținut într-un an la “Sheriff”. Iar pentru transferul meu s-a plătit 100 de mii de dolari.
Pentru a transfera banii, am lăsat datele contului bancar. Apoi am zburat acasă la București.
– Ce sa întâmplat mai departe?
– Câteva zile mai târziu am primit un telefon de la bancă și mi s-a spus că banii au venit în cont. L-am sunat pe Aliuță și am retras banii. Îmi amintesc că el a venit la mine cu un pachet mare. Pe atunci avea doar 20 de ani.
Menționez că am primit banii fără a semna încă contractele. Toate formalitățile documentare au fost soluționate după sosirea noastră la Tiraspol. Gușan s-a ținut întotdeauna de cuvânt.
– După România, nivelul campionatului Moldovei a fost semnificativ mai scăzut?
– S-a simțit diferența. Jucam bine și am fost în mod constant în echipa de bază. Mulțumită mie, Serghei Rogaciov a devenit cel mai bun marcator al campionatului. Eu îndeplineam în mod constant pozițiile standard, iar Serghei acționa cu succes în faza finală.
Mai multe echipe bune au jucat împotriva noastră – „Zimbru”, „Nistru” și „Constructorul”. Restul cluburilor erau vizibil mai slabe.
