Serghei Belous este o figură cunoscută în fotbalul moldovenesc. Ca jucător, originarul din Tiraspol și-a petrecut cea mai mare parte din carieră la “Tiligul”. Ca parte a acestei echipe, a jucat 180 de meciuri (conform statisticilor Wikipedia) și a câștigat Cupa Moldovei de trei ori.
Pe lângă “Tiligul”, a jucat pentru “Dynamo” din Moscova și Sukhum, “Hekris” Novorossiysk, “Agro” Chișinău și a apărat și culorile “Tekstilshchik” Tiraspol, “Sheriff” și FC “Tiraspol”.
În sezonul 2003/2004, fostul mijlocaș a câștigat titlul de campionat în Divizia Națională împreună cu “Sheriff”.
În anii 90, Belous a fost unul dintre principalii fotbaliști ai echipei naționale a Moldovei, alături de Ivan Testemițanu, Radu Rebeja, Alexandru Curtian și Serghei Epureanu. Eroul interviului nostru a jucat 25 de meciuri și a înscris 1 gol pentru echipa principală a țării. El a marcat singurul său gol pe 12 octombrie 1994 într-o victorie cu 3-2 asupra Țării Galilor în calificarea UEFA EURO 1996.
În acest moment, Serghei Aleksandrovici locuiește la Moscova și lucrează ca antrenor la Școala de Fotbal a Tinerilor. De aici am început noi interviul.
– Școala noastră este destul de renumită. A fost fondată în 1954. De 6 ani lucrez ca antrenor al echipei de tineret U-16. Avem o mulțime de băieți promițători. Munca în sine este stabilită în așa fel încât dezvoltarea unui jucător de fotbal să fie în prim plan. Se întâmplă adesea ca jucătorii noștri să fie luați de alte cluburi, așa că nu se întâmplă întotdeauna ca anume noi să aducem un jucător tânăr la un anumit nivel.
– Dacă e să ne referim la 2020, în ce cluburi s-au mutat jucătorii Dvs.?
– Trei persoane au plecat la FC “Rostov”, iar două s-au mutat la “Lokomotiv” Moscova.
– În 2010, ați urmat cursuri la Federația Moldovenească de Fotbal pentru a obține o licență de antrenor.
– Da, am trecut cu succes examenul și am primit o licență de antrenor de tip A. O am și acum. Pentru confirmarea licenței, particip la seminare în fiecare an.
– Mai devreme, din 2005 până în 2008, ați lucrat la Academia “Sheriff” din Tiraspol. Cum ați evalua această perioadă de activitate?
– Tocmai mi-am terminat cariera și am primit o ofertă de a lucra la Academia “Sheriff”. Practic, plănuiam să trec la activitatea de antrenor. Exact asta și s-a întâmplat. Am lucrat 3 ani, am primit cunoștințele necesare și experiență importantă. Aveam grijă de prima echipă condusă de Leonid Cuciuc și Oleg Cononov.
Apoi s-a întâmplat un episod în viața mea și am luat o decizie pentru mine să mă mut la Moscova în 2008. Inițial, am lucrat acolo singur, iar după 2 ani a sosit și familia mea.
– Pe lângă Transnistria, la vremea respectivă, ați considerat opțiuni de angajare pe celălalt mal al Nistrului?
– De ce nu? Munca unui antrenor implică activități în diverse locuri. Timp de trei luni nu am rămas inactiv și nu au existat multe opțiuni.
– Reușiți să urmăriți fotbalul nostru acum?
– Nu prea, dar încerc să urmăresc știrile.
– Credeți că nivelul fotbalului moldovenesc a crescut sau a scăzut de-a lungul anilor?
– Din păcate, rezultatele nu sunt cele mai strălucitoare. Mi se pare că nivelul general a scăzut. Există loc pentru mai bine. Ar fi frumos dacă fotbalul moldovenesc ar progresa. Iar ca acest lucru să se întâmple, multe puncte trebuie corectate.
– În calitate de fotbalist, v-ați petrecut cea mai mare parte a carierei la “Tiligul” Tiraspol. Vă mai amintiți vremea aceea?
– Cu timpul, unele episoade se șterg din memoria umană. Sincer, uneori îmi amintesc unele meciuri. Am rămas cu impresii bune despre timpul petrecut la “Tiligul”. Am avut o echipă minunată condusă de antrenori calificați. Atmosfera din echipă a fost pur și simplu grozavă. Am luptat pentru primele locuri în campionat și am jucat în competițiile europene.
– Povestiți-ne despre cele mai memorabile momente din cariera Dvs. de jucător.
– În mod firesc, meciurile pentru echipa națională a Moldovei se deosebesc de restul, deoarece nu fiecare jucător este onorat să poarte un tricou al echipei naționale. Dacă să luăm după nivelul clubului, atunci aici voi nota confruntarea dintre “Tiligul” și “Zimbru” în campionat, dar și în cupele europene. Una este să joci în campionatul local și alta este să concurezi cu cluburile europene.
– Mai visați golul marcat pe Stadionul Republican împotriva echipei naționale din Țara Galilor?
– Nu visez (râde). Am avut norocul să înscriu un gol și să ajut echipa națională. Mă gândesc deseori la echipa noastră națională și la atmosfera de pe stadion. Totul era nou pentru noi. Am tins să jucăm cât mai bine. Acum urmăresc cariera și activitățile băieților cu care am jucat mulți ani la echipa națională.
