Franțuz cel puternic, familia “Zimbru”, eșecul sezonului, Sevidov, vinul, fetele și salariul din Moldova.
Armeanul Hakobyan a jucat cândva pentru echipa “Zimbru”.
Am reușit să discutăm cu el și să ne amintim ce a fost acum 13 ani.
Ara Hakobyan este un fost fotbalist armean care a jucat pentru Chișinău “Zimbru” în sezonul 2007/2008. El a fost invitat în echipă de către specialistul ucrainean, Alexander Sevidov, care, apropo, în aprilie 2019 a fost exclus din lumea fotbalului timp de 5 ani, din cauza participării la meciurile contractuale din țara sa. Așadar, atacantul cel rapid și tehnic a venit în Moldova, având deja statutul de jucător destul de cunoscut în spațiul post-sovietic.
A fost permanent invitat în echipa națională, iar înainte de “Zimbru” a reușit să joace pentru cluburi ucrainene precum Stal (Alchevsk), Metalurh (Donetsk) și Illychivets (Mariupol).
Din păcate, în Divizia Națională, Hakobyan nu s-a afirmat la fel de bine ca în Ucraina. Dacă de avut încredere în datele statistice, în 18 meciuri atacantul a marcat doar 2 goluri, iar „galben-verzii” au încheiat sezonul pe locul 5 și nu au ajuns în competițiile europene.
– Ara, cum ai ajuns în Moldova?
– Înaintea mea, câțiva fotbaliști armeni – Galust Petrosyan și Karen Aleksanyan – au jucat la “Zimbru”. Pe lângă acest fapt, echipa era condusă de Alexander Sevidov, care mă cunoștea bine încă din Ucraina. S-a întâmplat așa că datorită lui Sevidov “Zimbru” s-a arătat interesat de mine, iar eu am decis să accept transferul.
– Ai fost de acord imediat cu propunerea sau ai avut nevoie de timp pentru a decide?
– Se poate de spus că am fost de acord imediat. Prietenii mei deja jucau acolo, iar eu am fost interesat să verific de ce sunt capabil în Moldova.
– Era anul 2007. Înainte să te alături echipei “Zimbru” ai jucat cu succes în Ucraina. Cât de mare a fost diferența de clasă între campionatele moldovenești și cele ucrainene?
– Desigur, campionatele din Ucraina au fost la un nivel superior față de cele din Moldova. Merită să recunosc că și în Moldova erau 4-5 echipe care jucau bine fotbal și participau constant la competițiile europene. Ucraina se diferenția prin faptul că dispunea de o infrastructură de înaltă calitate și de un număr mare de suporteri.
– Sezonul acela nu ați prea înregistrat mari succese. Echipa a ocupat locul cinci în Divizia Națională și a rămas în afara competițiilor europene.
– Scopul nostru a fost campionatul. Din păcate, nu am putut face față acestui lucru. Atunci am eșuat la multe meciuri și peste tot am pierdut din puncte.
– Așa cum ai spus deja, înainte de sezon sarcina era ca echipa să devină campioană, dar atunci s-a întâmplat ceva și au apărut problemele financiare. Chiar și antrenorul Alexander Sevidov a recunoscut că a plătit bonusuri jucătorilor din propriul buzunar.
– S-au scurs atâția ani de atunci… nu-mi amintesc ce s-a întâmplat exact. Dar într-adevăr, au existat unele dificultăți financiare.
– Am citit odată că la “Zimbru” erai remunerat cu 10.000 de dolari pe lună, sumă care după Ucraina nu ți s-a părut atât de mare.
– Nu mi-a plăcut niciodată să comentez veniturile mele. Odată ce m-am mutat la “Zimbru”, înseamnă că totul îmi convenea. Apropo, clubul nu are nicio datorie față de mine, s-a răsplătit în totalitate. Mă bucur foarte mult că s-a întâmplat să joc în Moldova și să fac parte din acea echipă minunată.
– Dintre toți fotbaliștii de atunci, destul de tare se evidenția Maxim Franțuz. Cum crezi, de ce nu a fost în stare să-și valorifice talentul?
– Da, Max chiar a fost un fotbalist foarte promițător. De ce nu a reușit? Probabil ar fi cazul lui să i se adreseze această întrebare.
– Știi unde este acum?
– Nu.
– Franțuz și-a încheiat cariera la 27 de ani și s-a mutat cu familia, cu reședința permanentă în Italia. Apropo, v-a plăcut să petreceți timpul împreună. Există chiar și o fotografie în care tu, Maxim, Mamuka Lomidze, Galust Petrosyan și Karen Aleksanyan vă relaxați în restaurantul “Армянский двор” din Chișinău, care este acum închis.
– Într-adevăr, am format atunci o echipă prietenoasă. Eram ca o familie. În principiu, eram în relații bune cu toți băieții. Păcat că nu am reușit să obținem rezultatele scontate.
– Cu ce te-a surprins Chișinăul în general?
– Aveți fete foarte frumoase! Ele veneau pe stadion pentru a privi meciurile de fotbal. Prieteneam și le respectam foarte mult. Recunosc, a fost greu să rezist frumuseții lor. De asemenea, îmi amintesc vinul vostru! Este foarte gustos, indiferent de soi. Tot aici vreau să spun că oamenii din Moldova sunt foarte prietenoși și ospitalieri. Cu acest prilej transmit salutări tuturor!
– Cine dintre voi făcea cel mai repede și cel mai reușit cunoștință cu fetele?
– Am venit la Chișinău să jucăm fotbal, nu să facem cunoștință cu fetele. Dacă reușeam o dată pe săptămână să ieșim undeva – ne consideram norocoși. Dar per general nu am acordat niciodată atenție la cine era cel mai bun la „agățat”.
– Ce faci acum?
– Sunt stabilit în Moscova. Nu sunt implicat în fotbal. Mă ocup cu chestiile personale.
