Jucătoarea de la Nistru-GTC, Anetta Shapovalenko, a vorbit despre cariera sa, despre visul de a cuceri Everestul și despre dragostea față de fotbal. Anetta este o fostă jucătoare a echipelor naționale de tineret din Moldova și, în paralel cu sportul numărul unu din lume, mai și lucrează ca jurnalistă.
– În urmă cu nouă ani spuneai că nu ești manager și că nu tu ești cea care să judece cine ar trebui să popularizeze fotbalul feminin în Transnistria. După atâția ani, ce poți spune acum?
– Totul s-a schimbat între timp, Dima. Cred că orice sport trebuie discutat cu voce tare. Dar, din moment ce joc fotbal, voi vorbi în favoarea acestuia. Statul, mass-media și jucătoarele de fotbal – toți ar trebui să popularizeze fotbalul feminin. Regula este simplă: mai multă publicitate, mai multe oportunități.
– Privește în urmă și spune-ne cât de mult s-a schimbat fotbalul feminin în țara noastră de-a lungul anilor și în ce direcție?
– Desigur, nivelul a avansat. Fetele noastre joacă în cluburile de top din România și Cipru. Pentru echipele feminine sunt deja mai multe tabere de antrenament, jocuri. Probabil că se mai face și altceva, însă nu sunt atât de bine informată la acest subiect. Despre noi se vorbește și lumea ne respectă. Iar cei care nu ne plac, probabil doar ne invidiază). Și, de asemenea, Federația de Fotbal din Moldova, dacă citiți acest lucru, atunci vă rog să aveți încredere în fete, ajutați-ne, și atunci rezultatul nu va întârzia.
– Ai jucat pentru echipa națională a Moldovei de diferite vârste. Dar obiectivul principal era – echipa națională. Este această sarcină încă o prioritate?
– Și acum îmi amintesc încă acea aromă de iarbă proaspăt tăiată la baza echipei din Vodul-lui-Vodă. Mi-e foarte dor de acea perioadă. Probabil că nu mai tind să ajung în echipa națională. Prioritatea mea acum este munca. Aceasta înseamnă că nu dispun de suficient timp pentru a-l dedica antrenamentelor.
– Dacă am înțeles corect, ești Maestru Sportului în Transnistria. Cum te simți din acest considerent?
– E plăcut să știu că am reușit. Astăzi, ca și până acum, majoritatea fetelor se pot lăuda cu mașini pe care nu ele le-au câștigat sau se pot mândri că au haine scumpe, care, din nou, nu pe banii și munca lor au fost câștigate și așa mai departe. Iar eu la 17 ani deja aveam diploma. Și am obținut-o pe merite.
– În campionatele de top, s-a ajuns la concluzia că a venit timpul să se creeze echipe feminine. Spania, Franța, Germania, Anglia etc. Crezi că vom ajunge și noi la asta cândva?
– Mi se pare că acest lucru nu se va petrece în curând. Avem nevoie de mai mulți oameni care să ne ajute în dezvoltarea fotbalului feminin. Să se creeze cel puțin condiții pentru antrenamente în fiecare oraș / sat. Între timp, în vârful Everestului fotbalului din Moldova, bărbații stau foarte bine pe locurile sale și nu intenționează să se miște de acolo.
– Cum ai ajuns în jurnalism și de ce ai ales anume această meserie?
– Aceasta este povestea Cenușăresei. A avut loc un meci amical între naționala feminină a Moldovei și Lituaniei. Un jurnalist mi-a cerut să spun câteva cuvinte despre acest meci în fața camerei. Iar eu m-am simțit destul de confortabil, așa că interviul s-a dovedit a fi unul emoțional. Câteva săptămâni mai târziu, am fost invitată să găzduiesc un program despre fotbal. A fost un experiment. (Aveau nevoie de o fată care să înțeleagă acest subiect și eram candidatura potrivită). Apoi au urmat câteva luni de stagiere. Apoi mi s-a dat șansa să mă încerc deja în calitate de corespondent. După cum puteți vedea, fac asta de aproape 3 ani deja. Totul decurge bine! Îmi place meseria mea. Și mi se pare că acest lucru este reciproc.
– Ce obiective ai acum în față?
– Visez să cuceresc Everestul. Acest lucru este costisitor, dar eu am o pușculiță și adun bani pentru acest vis!
Sursa: Fetele fotbalului feminin
