În a doua parte a interviului său, fostul fotbalist al “Sheriff-ului”, Florin Motroc, a relatat de ce a părăsit echipa de la Tiraspol – din cauza neînțelegerilor cu președintele clubului, Victor Gușan. Mulți ani mai târziu, românul își regretă fapta și visează să revină în Transnistria, dar deja în calitate de antrenor. În acest moment, Motroc este mentor al clubului kuwaitian „Al-Shabab”.
Citiți despre acest lucru, dar și despre multe altele, în a doua parte a interviului exclusiv de pe www.scor.md.
– De ce ați părăsit “Sheriff”-ul?
– Odată am jucat o remiză la Chișinău cu “Constructorul l” (1:1). În acel meci am avut șansa de a marca dintr-o lovitură liberă, dar am ratat golul. După joc, Victor Gușan și-a amintit acest episod. De obicei, o dată la 2 săptămâni, eu și Marian Aliuță mergeam acasă la București pentru 3 zile. După acel joc, președintele a spus că vom avea ocazia să ne întoarcem la București o dată la 3 săptămâni și nu o dată la 2 săptămâni, așa cum a fost convenit anterior.
Am insistat ca soția mea cu copii mici să vină la mine, la Tiraspol. În acel moment, nu înțelegeam că acest lucru era imposibil. Pur și simplu nu existau apartamente în oraș cu condiții normale pentru asta. Aveam 31 de ani atunci, dar nu eram suficient de conștient pentru a-mi da seama.
I-am spus lui Gușan că nu mă voi întoarce dacă nu vor găsi un apartament pentru a-mi muta familia. Acesta a luat o poziție dură și mi-a răspuns să nu mă mai întorc deloc. Aici a fost vina mea.
Am vrut să returnez toți banii primiți, dar în contractul meu nu era menționat întregul salariu. Astfel, nu am putut demonstra federației moldovenești originea fondurilor pe care le-am primit.
– Ce jucători din acea vreme ați menționa?
– Lilian Popescu și Serghei Rogaciov. Apropo, l-am întâlnit pe Rogaciov într-o tabără de antrenament din Turcia în 2009 sau 2010. În acel moment antrenam o echipă din Golful Persic. Serghei m-a salutat, dar nu l-am recunoscut. După câteva fraze, chiar am vărsat o lacrimă, pentru că nu mă așteptam să vorbească cu mine cu atâta căldură.
Când am jucat împreună pentru „Sheriff”, am avut cumva o neînțelegere, dar nu s-a ajuns la “cuțite”. Deja la vârsta de 18-19 ani, Rogaciov nu ceda nimănui și își arăta caracterul dur.
– Cum vă petreceați timpul liber?
– Nu prea ieșeam la plimbare pentru că ne era frică. Înainte de a ieși undeva, îmbrăcam ținuta sportivă a echipei cu inscripția „Sheriff”, astfel încât nimeni să nu ne atingă. Era destul de periculos să ieși afară după ora 20:00. De obicei, după zilele de odihnă, trebuia să trecem testul Cooper în parc. Asta presupune că trebuia să alergăm 3200 de metri în 12 minute. Eu, ucrainenii și Popescu treceam acest test. Restul oboseau repede. De exemplu, Aliuță nu mai putea alerga după 2000 de metri.
– Vă rugăm să ne povestiți despre faimoasa legendă cu grenada.
– Am jucat la Tiraspol și pierdeam scorul după prima repriză. Victor Gușan a intrat în vestiar și a aruncat pe podea o grenadă fictivă. La început nu am înțeles ce se întâmplă. Gușan ne-a spus că, dacă meciul se va încheia fără succes, se va întoarce în vestiar, dar deja cu o grenadă adevărată. În cele din urmă, am câștigat. Președintele avea propriile sale metode de motivare a jucătorilor.
– Ce lucruri v-au surprins cel mai mult la Tiraspol?
– 1. Viața plictisitoare și periculoasă în Transnistria. 2. Ambițiile clubului.
– Ați vrea să vă întoarceți la “Sheriff”?
– Desigur! Mi-aș dori foarte mult să-i antrenez pe cei de la “Sheriff”. Pot spune că în ultimii 10 ani am câștigat multe trofee cu echipe din Golful Persic. Am văzut pe internet că clubul are o bază de echipă modernă. Acest lucru este pur și simplu fantastic!
